țap ispășitor

RoumainModifier

ÉtymologieModifier

De țap (« bouc ») et ispășitor (« expiatoire »).

Locution nominale Modifier

masculin Singulier Pluriel
cas non articulé articulé non articulé articulé
Nominatif
Accusatif
țap ispășitor țapul ispășitorul țapi ispășitori țapii ispășitorii
Datif
Génitif
țap ispășitor țapului ispășitorului țapi ispășitori țapilor ispășitorilor
Vocatif - -

țap ispășitor \ʦap is.pə.ʃi.tor\ masculin

  1. (Religion) Bouc émissaire.