cântăreț

Voir aussi : cantaret

Roumain

Étymologie

De a cânta « chanter » avec le suffixe -ăreț.

Nom commun

masculin	Singulier		Pluriel
cas	non articulé	articulé	non articulé	articulé
Nominatif Accusatif	cântăreț	cântărețul	cântăreți	cântăreții
Datif Génitif	cântăreț	cântărețului	cântăreți	cântăreților
Vocatif

cântăreț \Prononciation ?\ masculin (pour une femme, on dit : cântăreață)

1. (Musique) Chanteur.
   • Un cântăreţ cântă cu vocea, un pianist cântă cu pian

     Un chanteur chante (avec la voix), un pianiste joue du piano.

2. Poète.
3. (Argot) délateur, balance.

Variantes orthographiques

• cîntăreț, orthographe antérieure à la réforme de 1993.

Dérivés

• cântăreț de operă

Synonymes

• cântător
• gurist

Références

• DEX online – Dicționare ale limbii române, 2004–2024 → consulter cet ouvrage