preveire
Occitan modifier
Étymologie modifier
- Du latin praevidere.
Verbe modifier
preveire [pɾe.βej.ɾe]
- Prévoir.
- Per aver previst çò que me ven d’arribar, cal que siátz un endevinare ! — (Andrieu Lagarda, Les Secrèts de las Bèstias, page 235, 2014. ISBN 978-2-916718-53-8.)
- Per aver previst çò que me ven d’arribar, cal que siátz un endevinare ! — (Andrieu Lagarda, Les Secrèts de las Bèstias, page 235, 2014. ISBN 978-2-916718-53-8.)
Variantes modifier
Nom commun modifier
preveire [pɾe.βej.ɾe] masculin
Prononciation modifier
- Béarn (France) : écouter « preveire [Prononciation ?] » (bon niveau)
Références modifier
- (oc) Joan de Cantalausa, Diccionari General Occitan a partir dels parlars lengadocians, 2002, ISBN 2-912293-04-9, C.A.O.C. → consulter cet ouvrage
- Christian Laux, Dictionnaire occitan-français (Laux), Institut d’Estudis Occitans, 2001, ISBN 978-2-85910-300-7 → Consulter en ligne
- Josiane Ubaud, Diccionari ortografic, gramatical e morfologic de l’occitan segon los parlars lengadocians, Trabucaire, 2011, ISBN 978-2-84974-125-2