Conjugaison:roumain/înmuia

conjugaison de a înmuia
infinitif			a înmuia
infinitif passé			a fi înmuiat
participe passé			înmuiat
participe présent			înmuind
		singulier			pluriel
		1^re personne (eu)	2^e personne (tu)	3^e personne (el/ea/el)	1^re personne (noi)	2^e personne (voi)	3^e personne (ei/ele/ele)
indicatif	présent	înmoi	înmoi	înmoaie	înmuiem	înmuiați	înmoaie
	passé simple	înmuiai	înmuiași	înmuie	înmuiarăm	înmuiarăți	înmuiară
	imparfait	înmuiam	înmuiai	înmuia	înmuiam	înmuiați	înmuiau
	plus-que-parfait	înmuiasem	înmuiaseși	înmuiase	înmuiaserăm	înmuiaserăți	înmuiaseră
	passé composé	am înmuiat	ai înmuiat	a înmuiat	am înmuiat	ați înmuiat	au înmuiat
	futur populaire	o să înmoi	o să înmoi	o să înmoaie	o să înmuiem	o să înmuiați	o să înmoaie
	futur littéraire	voi înmuia	vei înmuia	va înmuia	vom înmuia	veți înmuia	vor înmuia
	futur antérieur	voi fi înmuiat	vei fi înmuiat	va fi înmuiat	vom fi înmuiat	veți fi înmuiat	vor fi înmuiat
subjonctif	présent	să înmoi	să înmoi	să înmoaie	să înmuiem	să înmuiați	să înmoaie
subjonctif	passé	să fi înmuiat
présomptif	présent	oi înmuia	oi înmuia	o înmuia	om înmuia	oți înmuia	or înmuia
	présent progrésif	oi fi înmuind	oi fi înmuind	o fi înmuind	om fi înmuind	oți fi înmuind	or fi înmuind
	passé	oi fi înmuiat	oi fi înmuiat	o fi înmuiat	om fi înmuiat	oți fi înmuiat	or fi înmuiat
conditionnel	présent	aș înmuia	ai înmuia	ar înmuia	am înmuia	ați înmuia	ar înmuia
conditionnel	passé	aș fi înmuiat	ai fi înmuiat	ar fi înmuiat	am fi înmuiat	ați fi înmuiat	ar fi înmuiat
impératif	affirmatif		înmoaie			înmuiați
impératif	négatif		nu înmuia			nu înmuiați