Conjugaison:roumain/înnoi

conjugaison de a înnoi
infinitif			a înnoi
infinitif passé			a fi înnoit
participe passé			înnoit
participe présent			înnoind
		singulier			pluriel
		1^re personne (eu)	2^e personne (tu)	3^e personne (el/ea/el)	1^re personne (noi)	2^e personne (voi)	3^e personne (ei/ele/ele)
indicatif	présent	înnoiesc	înnoiești	înnoiește	înnoim	înnoiți	înnoiesc
	passé simple	înnoii	înnoiși	înnoi	înnoirăm	înnoirăți	înnoiră
	imparfait	înnoiam	înnoiai	înnoia	înnoiam	înnoiați	înnoiau
	plus-que-parfait	înnoisem	înnoiseși	înnoise	înnoiserăm	înnoiserăți	înnoiseră
	passé composé	am înnoit	ai înnoit	a înnoit	am înnoit	ați înnoit	au înnoit
	futur populaire	o să înnoiesc	o să înnoiești	o să înnoiască	o să înnoim	o să înnoiți	o să înnoiască
	futur littéraire	voi înnoi	vei înnoi	va înnoi	vom înnoi	veți înnoi	vor înnoi
	futur antérieur	voi fi înnoit	vei fi înnoit	va fi înnoit	vom fi înnoit	veți fi înnoit	vor fi înnoit
subjonctif	présent	să înnoiesc	să înnoiești	să înnoiască	să înnoim	să înnoiți	să înnoiască
subjonctif	passé	să fi înnoit
présomptif	présent	oi înnoi	oi înnoi	o înnoi	om înnoi	oți înnoi	or înnoi
	présent progrésif	oi fi înnoind	oi fi înnoind	o fi înnoind	om fi înnoind	oți fi înnoind	or fi înnoind
	passé	oi fi înnoit	oi fi înnoit	o fi înnoit	om fi înnoit	oți fi înnoit	or fi înnoit
conditionnel	présent	aș înnoi	ai înnoi	ar înnoi	am înnoi	ați înnoi	ar înnoi
conditionnel	passé	aș fi înnoit	ai fi înnoit	ar fi înnoit	am fi înnoit	ați fi înnoit	ar fi înnoit
impératif	affirmatif		înnoiește			înnoiți
impératif	négatif		nu înnoi			nu înnoiți