Voir aussi : inculcá

Espagnol modifier

Forme de verbe modifier

Voir la conjugaison du verbe inculcar
Indicatif Présent (yo) inculca
(tú) inculca
(vos) inculca
(él/ella/usted) inculca
(nosotros-as) inculca
(vosotros-as) inculca
(os) inculca
(ellos-as/ustedes) inculca
Imparfait (yo) inculca
(tú) inculca
(vos) inculca
(él/ella/usted) inculca
(nosotros-as) inculca
(vosotros-as) inculca
(os) inculca
(ellos-as/ustedes) inculca
Passé simple (yo) inculca
(tú) inculca
(vos) inculca
(él/ella/usted) inculca
(nosotros-as) inculca
(vosotros-as) inculca
(os) inculca
(ellos-as/ustedes) inculca
Futur simple (yo) inculca
(tú) inculca
(vos) inculca
(él/ella/usted) inculca
(nosotros-as) inculca
(vosotros-as) inculca
(os) inculca
(ellos-as/ustedes) inculca
Impératif Présent (tú) inculca
(vos) inculca
(usted) inculca
(nosotros-as) inculca
(vosotros-as) inculca
(os) inculca
(ustedes) inculca

inculca \iŋˈkul.ka\

  1. Troisième personne du singulier du présent de l’indicatif de inculcar.
  2. Deuxième personne du singulier () de l’impératif de inculcar.

Prononciation modifier