Ῥώμη
Étymologie
modifier- Du latin Roma.
Nom propre
modifierCas | Singulier | |
---|---|---|
Nominatif | ἡ | Ῥώμη |
Vocatif | Ῥώμη | |
Accusatif | τὴν | Ῥώμην |
Génitif | τῆς | Ῥώμης |
Datif | τῇ | Ῥώμῃ |
Ῥώμη, Rhṓmē féminin singulier
- (Géographie) Rome.
Vocabulaire apparenté par le sens
modifierDérivés
modifierPrononciation
modifier- *\r̥ɔ̌ː.mɛː\ (Attique (Ve siècle av. J.-C.))
- *\ˈro.me̝\ (Koinè, Égypte (Ier siècle))
- *\ˈro.mi\ (Koinè (IVe siècle))
- *\ˈro.mi\ (Byzance (Xe siècle))
- *\ˈro.mi\ (Constantinople (XVe siècle))