făcător

Roumain

Étymologie

Substantivation de a face « faire » par le suffixe -ător « -ateur ».

Nom commun

masculin	Singulier		Pluriel
cas	non articulé	articulé	non articulé	articulé
Nominatif Accusatif	făcător	făcătorul	făcători	făcătorii
Datif Génitif	făcător	făcătorului	făcători	făcătorilor
Vocatif			făcătorilor

făcător \Prononciation ?\ masculin (pour une femme, on dit : făcătoare)

1. Personne qui crée, fabriquant, créateur.

Dérivés

• făcător de bine, « bienfaiteur »
• făcător de rău, « malfaiteur »

Références

• DEX online – Dicționare ale limbii române, 2004–2024 → consulter cet ouvrage