Espagnol modifier

Forme de verbe modifier

Voir la conjugaison du verbe incriminar
Indicatif Présent (yo) incriminaba
(tú) incriminaba
(vos) incriminaba
(él/ella/usted) incriminaba
(nosotros-as) incriminaba
(vosotros-as) incriminaba
(os) incriminaba
(ellos-as/ustedes) incriminaba
Imparfait (yo) incriminaba
(tú) incriminaba
(vos) incriminaba
(él/ella/usted) incriminaba
(nosotros-as) incriminaba
(vosotros-as) incriminaba
(os) incriminaba
(ellos-as/ustedes) incriminaba
Passé simple (yo) incriminaba
(tú) incriminaba
(vos) incriminaba
(él/ella/usted) incriminaba
(nosotros-as) incriminaba
(vosotros-as) incriminaba
(os) incriminaba
(ellos-as/ustedes) incriminaba
Futur simple (yo) incriminaba
(tú) incriminaba
(vos) incriminaba
(él/ella/usted) incriminaba
(nosotros-as) incriminaba
(vosotros-as) incriminaba
(os) incriminaba
(ellos-as/ustedes) incriminaba

incriminaba \iŋ.kɾi.miˈna.βa\

  1. Première personne du singulier de l’imparfait de l’indicatif de incriminar.
  2. Troisième personne du singulier de l’imparfait de l’indicatif de incriminar.

Prononciation modifier