Voir la conjugaison du verbe incriminar
|
Indicatif
|
Présent
|
(yo) incriminaré
|
(tú) incriminaré
|
(vos) incriminaré
|
(él/ella/usted) incriminaré
|
(nosotros-as) incriminaré
|
(vosotros-as) incriminaré
|
(os) incriminaré
|
(ellos-as/ustedes) incriminaré
|
Imparfait
|
(yo) incriminaré
|
(tú) incriminaré
|
(vos) incriminaré
|
(él/ella/usted) incriminaré
|
(nosotros-as) incriminaré
|
(vosotros-as) incriminaré
|
(os) incriminaré
|
(ellos-as/ustedes) incriminaré
|
Passé simple
|
(yo) incriminaré
|
(tú) incriminaré
|
(vos) incriminaré
|
(él/ella/usted) incriminaré
|
(nosotros-as) incriminaré
|
(vosotros-as) incriminaré
|
(os) incriminaré
|
(ellos-as/ustedes) incriminaré
|
Futur simple
|
(yo) incriminaré
|
(tú) incriminaré
|
(vos) incriminaré
|
(él/ella/usted) incriminaré
|
(nosotros-as) incriminaré
|
(vosotros-as) incriminaré
|
(os) incriminaré
|
(ellos-as/ustedes) incriminaré
|
incriminaré \iŋ.kɾi.mi.naˈɾe\
- Première personne du singulier du futur de l’indicatif de incriminar.