Occitan modifier

Étymologie modifier

Du latin turbulare.

Adjectif modifier

Nombre Singulier Pluriel
Masculin trebol
[tɾeˈβul]
trebols
[tɾeˈβuls]
Féminin trebola
[tɾeˈβulo̞]
trebolas
[tɾeˈβulo̞s]

trebol [tɾeˈβul] (graphie normalisée)

  1. Trouble.
    • D’aiga trebola.
      De l’eau trouble.
    • Un afar trebol.
      Une affaire trouble.
    • L'autra partida de l'opinion collaborava amb l'ocupant. L'istòria a fach justícia de las causidas presas dins aquel periòde trebol. — (Christian Laux, Joan Delcaire, 2003)
      L'autra partida de l'opinion collaborava amb l'ocupant. L'istòria a fach justícia de las causidas presas dins aquel periòde trebol.

Dérivés modifier

Synonymes modifier

Nom commun modifier

Singulier Pluriel
trebol
\tɾeˈβul\
trebols
\tɾeˈβuls\

trebol [tɾeˈβul] masculin (graphie normalisée)

  1. Trouble, désordre.
  2. Émoi, émotion.
    • Al mitan de la Cort, qu'es dins un grand trebol, Aelis apareis, Aelis la joventa. — (Prosper Estieu, Lo Romancero Occitan, 1912)
      Au milieu de la Cour, qui est dans un grand émoi, Aelis apparaît, Aelis la jeune.

Synonymes modifier

Vocabulaire apparenté par le sens modifier

Références modifier